Istoricul scolii

Istoria şcolii noastre îşi are începutul în perioada regimului habsburgic, mai exact în aceea în care Banatul a fost dependent de curtea de la Viena, şcoala noastră fiind cea de-a patra şcoală înfiinţată în oraş în această perioadă.


Înfiinţarea şcolii a fost determinată de creşterea numărului coloniştilor germani stabiliţi în cartierul Fabric, pentru ai căror copii ia naştere această instituţie. Documentul care atestă înfiinţarea şcolii este un protocol al magistratului german datat 11 decembrie 1762. Deşi în perioada 1718-1719 statul austriac a intervenit tot mai hotărât în organizarea învăţământului, caracteristică a fost totuşi subordonarea faţă de biserică, conţinutul învăţământului fiind predominant religios.

Schimbări importante în dezvoltarea şcolii s-au produs după adoptarea Legii şcolare din 1774 şi a Regulamentului şcolar „Ratio Educationis” din 1774, în urma cărora şcoala poporală germană din Fabric devine şcoala trivială cu două clase conduse de un învăţător superior şi un învăţător inferior . O perioadă lungă de timp şcoala a fost mixtă, abia după 1848 hotărându-se ca elevii să fie repartizaţi pe sexe, această separare devenind posibilă după construirea localului şcolii în 1847.

Instaurarea regimului dualist austro- ungar în 1867 şi adoptarea Legii Învăţământului din 1867 au dus la importante schimbări. Urmărindu-se extinderea controlului statului şi asupra şcolilor confesionale, şcolile catolice din Timişoara, printre care şi cea din Fabric s-au transformat în perioada 1869-1870 în şcoli comunale, germanii neurmând aceeaşi cale ca românii şi sârbii din cartier care au optat pentru menţinerea şcolilor confesionale.

În timpul primarului Telbisz Karoly (1885-1914) s-a accentuat procesul de maghiarizare, urmând ca în clasa I şi a II-a să se pună accent pe exersarea limbii maghiare până la însuşirea ei, iar din clasa a III-a predarea se făcea obligatoriu în limba maghiară, germana devenind limbă modernă. În aceste condiţii şcoala noastră a devenit şcoală comunală maghiară începând cu anul şcolar 1890-1891.

După înfăptuirea unirii Banatului cu România la 1 Decembrie 1918 şi introducerea administraţiei româneşti în Timişoara, şcoala noastră a trecut într-o nouă etapă. După adoptarea „Legii pentru învăţământul primar al statului şi învăţământul normal-primar” din 24 iulie 1924 unitatea noastra s-a transformat în şcoală primară urbană de stat, fiind întreţinută din fondurile primite de la bugetul de stat. O altă schimbare a constituit-o transformarea celor două clădiri ale şcolii în sediile a două şcoli distincte: numărul 3 pe strada Pipoş şi numărul 4 pe strada Titu Maiorescu, ambele rămânând şcoli pentru copiii de naţionalite maghiară din cartier, însă şcoli mixte atât pentru băieţi cât şi pentru fete. Această situaţie s-a schimbat în 1937 când s-a modificat numerotarea şcolilor din cartier, cele două clădiri redevenind sediul Şcolii primare urbane de stat maghiare nr.4-5, rămânând astfel până în 1948.

După 1937, clădirea din strada Pipoş redevine sediul şcolii de băieţi, iar cea de pe Titu Maiorescu a şcolii de fete. Cum prin Legea învăţământului din 1924 li se acorda minorităţilor naţionale dreptul de a studia în limba maternă, în cadrul şcolii este reînfiinţată şi secţia germană.

Şi după terminarea celui de-al doilea război mondial şi adoptarea Decretului 175/ 1948, şcoala noastră s-a menţinut ca şcoală elementară maghiară până în anul şcolar 1958-1959, când a fost înfiinţată secţia română. Din 1958 şi până în 2010 cele două secţii, română şi maghiară, s-au menţinut oscilând doar numărul claselor şi al elevilor.

Activitatea cadrelor didactice din şcoală a fost şi în această perioadă sub controlul Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş-Torontal. Un aspect pozitiv l-a constituit reducerea numărului de elevi dintr-o clasă(între 18-25 faţă de 60-70 în perioada interbelică).

În anul şcolar 1969-1970 ca urmare a adoptării Legii privind învăţământul în R.S.R. prin care învăţământul obligatoriu a fost prelungit la 10 ani a fost înfiinţată casa a IX-a, iar în anul următor a X-a, dar numărul elevilor care au continuat să studieze după terminarea clasei a VIII-a în şcoala noastră a fost redus, cei mai multi preferând să urmeze liceul. Acest aspect a determinat desfiinţarea acestor clase în anul şcolar 1973-1974. Frecvenţa şcolară s-a îmbunătăţit în această perioadă .

După desfiinţarea şcolii primare din Kuntz, elevii acesteia au venit la şcoala noastră, dar mulţi dintre ei, de naţionalitate rromă, s-au integrat mai greu, nefrecventând cursurile regulat sau abandonându-le.
Schimbări importante s-au produs după 1989 când societatea românească a pornit pe drumul democraţiei şi a statului de drept. Au fost titularizate multe cadre didactice care funcţionează şi în momentul de faţă în cadrul şcolii.

Istoria şcolii include şi istoricul clădirii care nu are aceeaşi vechime ca ea, fiind totuşi cea mai veche clădire de şcoală din oraş. Până la mijlocul secolului al XIX –lea şcoala poporală germană din Fabric nu a avut un local propriu, mutându-se mereu în diverse case. Abia în 1847 este construită clădirea proprie, inaugurată în 1849. Înfiinţarea claselor paralele şi a claselor III-VI a făcut necesară extinderea clădirii de mai multe ori, construcţia aceasta menţinându-se şi în zilele noastre cu modificările aduse spaţiilor interioare .

În anul 2010 secţia maghiară a fost mutată la Liceul Bella Bartok, şcoala noastră a preluat ca structură Şcoala Gimnazială nr. 4, iar în 2012 Gradiniţa PN5 şi Gradiniţa PP5.

De la 1 septembrie 2012 şcoala noastră şi-a schimbat denumirea din Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1 în Şcoala Gimnazială Nr. 1.

Perioadele următoare vor aduce cu siguranţă schimbări în viaţa şcolii noastre. Indiferent ce va urma, ea va juca în continuare un rol important în viaţa comunităţii din această parte a cartierului Fabric, contribuind la instruirea şi educarea copiilor de aici, indiferent de naţionalitatea lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu